Said Nursi: o viață de înțelepciune, luptă și credință
Said Nursi s-a născut în 1878 într-un sat din partea de est a Turciei. A decedat la 23 martie 1960, în sud-estul Turciei.
Înțelepciunea și educația sa
Said Nursi, posedând o minte ascuțită, o memorie extraordinară și abilități remarcabile, a atras atenția asupra sa de la o vârstă fragedă. Și-a finalizat educația în sistemul tradițional madrasah într-un timp uimitor de scurt – aproximativ trei luni – un proces care, de obicei, durează mulți ani în condiții normale.
Tinerețea sa a fost marcată de o căutare activă a cunoașterii, iar superioritatea sa în știință și erudiție a devenit evidentă în timpul discuțiilor cu savanții vremii. Datorită intelectului și capacităților sale excepționale, Said Nursi a început să fie numit Bediüzzaman, adică „minunea epocii”.
După ce și-a însușit științele islamice în madrasă, Said Nursi a aprofundat diverse științe moderne, a urmărit ziarele contemporane și a observat îndeaproape evoluțiile din țara sa și din lume. Datorită experienței directe, el a recunoscut problemele presante din regiunile estice în care s-a născut și a crescut, ajungând la concluzia că educația era cea mai urgentă nevoie.
Eforturile sale pentru educație și reformă
În 1907, Said Nursi a călătorit la Istanbul pentru a pleda pentru înființarea unei universități în Est, unde științele moderne și religioase să fie predate împreună. La Istanbul, a dobândit rapid recunoaștere în cercurile intelectuale și a contribuit cu articole la ziare. A participat activ la discuții privind libertatea și constituționalismul, care erau subiecte proeminente în Istanbul și în întregul Imperiu Otoman la acea vreme. Nursi a sprijinit constituționalismul, susținând că acesta era compatibil cu principiile islamice.
În ciuda eforturilor sale de a media în timpul incidentului din 31 martie 1909, a fost acuzat pe nedrept și judecat de o curte marțială. Cu toate acestea, după o apărare eroică, a fost achitat. După aceasta, a părăsit Istanbulul și s-a întors în Orient.
Rolul său în Primul Război Mondial
Când a izbucnit Primul Război Mondial, Said Nursi se afla în Van. El a format imediat un regiment de miliție voluntară format din studenții săi și s-a alăturat frontului de luptă din Anatolia de Est împotriva armatei ruse invadatoare. El a jucat un rol crucial în apărarea regiunii, iar mulți dintre studenții săi au devenit martiri. Nursi însuși a fost rănit și capturat de ruși în timp ce apăra țara. După ce a petrecut aproape trei ani ca prizonier de război în Rusia, a reușit să evadeze și s-a întors la Istanbul via Varșovia, Viena și Sofia.
La întoarcere, a fost întâmpinat cu căldură de oameni de stat și savanți și a fost numit la Dar al-Hikmah al-Islamiyyah, o instituție înființată pentru a aborda problemele religioase contemporane și a contracara mișcările anti-islamice în cadrul principiilor islamice.
Bediüzzaman a folosit veniturile din această poziție oficială pentru a-și tipări și distribui gratuit cărțile. În timpul ocupației Istanbulului, el a jucat un rol important prin distribuirea pamfletului său Hutuvat-ı Sitte (Șase pași), care a contracarat planurile forțelor aliate de ocupație. De asemenea, el a emis o contra-fatwa împotriva fatwa care declara Forțele Naționale din Anatolia drept rebeli, legitimând astfel mișcarea de eliberare națională.
Relația sa cu mișcarea națională
Datorită contribuțiilor sale, Bediüzzaman a fost foarte apreciat de Adunarea Națională din Anatolia și a fost invitat în mod repetat la Ankara. În cele din urmă, a călătorit la Ankara la sfârșitul anului 1922 și a fost primit oficial în Adunare. Cu toate acestea, în timpul șederii sale, el a observat că abordarea religiei de către administrația politică dominantă era nefavorabilă. Ca răspuns, el a redactat o declarație în 10 puncte prin care îi îndemna pe arhitecții noilor reforme să protejeze simbolurile și practicile islamice. De asemenea, a avut mai multe întâlniri cu Mustafa Kemal .
În ciuda faptului că i s-au oferit poziții prestigioase, precum cea de predicator public din est, deputat și membru în Consiliul pentru Afaceri Religioase, Bediüzzaman a refuzat toate ofertele și s-a întors la Van. Nu a avut nicio legătură cu rebeliunea șeicului Said și chiar a încercat să îl descurajeze pe șeicul Said de la acțiunile sale atunci când acesta din urmă i-a cerut sprijinul.
Un om al păcii
În urma rebeliunii, Bediüzzaman a fost luat cu forța din izolarea sa din Van și exilat mai întâi în Burdur și apoi în Barla, un sat din Isparta. Acolo, el și-a început misiunea de „mântuire a credinței” scriind lucrări care articulau fundamentele credinței. Aceste scrieri, cunoscute sub numele colectiv de Risale-i Nur (Epistolele luminii), au câștigat rapid popularitate în rândul oamenilor a căror credință era amenințată. Exemplarele manuscrise ale lucrărilor sale au depășit 600 000 la număr.
Colecția Risale-i Nur
Colecția Risale-i Nur, care cuprinde peste 6 000 de pagini, a devenit piatra de temelie a misiunii de viață a lui Bediüzzaman. În ciuda persecuției constante, a supravegherii și a încercărilor, acesta și-a continuat serviciul cu o determinare de neclintit. Lucrările sale, inspirate de călăuzirea divină, oferă răspunsuri logice și profunde la provocările epocii moderne, dovedind adevărurile Coranului și natura sa miraculoasă.
Astăzi, Risale-i Nur este citit în casele din întreaga lume, în numeroase limbi, oferind înțelepciune atemporală și răspunzând nevoilor spirituale și intelectuale ale societății contemporane.
